Omul e o fiinta sociabila. Cu unele exceptii. Exceptii despre care vorbim mai incolo. Dar in general, omul e o fiinta sociabila. Care ce inseamna? Inseamna ca omul nu e singur. Si ii face placere sa nu fie singur. Mergand mai departe, omului ii displace sa fie singur. Ba chiar mai mult, uraste sa fie singur. De aceea el a adoptat diferite forme de organizare, daca le pot spune asa, cum ar fi de exemplu: familii, sate, liste de messenger, orase, “muncipii”, triburi, tari, comunitati europene, cete de haiduci, forumuri on-line, gasti de cartier, clanuri mafiote, si lista poate continua. Daca stam sa vorbim despre aceste forme de organizare, trebuie sa zicem ca membrii lor au ceva in comun, adica oarecum au aceleasi obiective, interese, nazuinte. De ex: membrii unei cete de haiduci au obiectivul de a fura de la bogati si a da (sau nu) la sarmani, facand uz de forta. Toti detin pusti, cutite, flinte si cai. Neaparat tre sa aiba cai. Sau alt egzemplu: toti locuitorii unui bloc au obiectivul de a locui in bloc. Ei aici situatia e complicata. Pentru ca nu toti membrii acestei forme de organizare isi doresc sa fie membrii ei.
De fapt majoritatea au obiectivul de a locui la casa. Faptul ca locuiesc la bloc, sau garsoniera, indiferent, e un compromis.Conform DEX-ului compromisul e o inţelegere sau acord bazat pe cedări reciproce; concesie; inţelegere între două sau mai multe persoane sau state de a supune unui arbitru rezolvarea litigiului dintre ele. Intelegerea dintre locatarii unui bloc e ca toti stau intr-o cladire cu pereti subtiri. Cedarile reciproce se bazeaza tot pe grosimea peretilor. Adica eu imi cedez somnul dulce al dupa-amiezii, in favoarea manelelor vecinului de deasupra. El isi cedeaza somnul copilasului de 9 luni, de la ora 22.00 in favoarea musafirilor mei care rad galagios. Eu imi cedez somnul de la ora 04.00 dimineata in favoarea urletelor pruncului lui de 9 luni. Si asa mai departe (tot exemple cu somn mi-au venit in minte, dar puteti completa cu comentarii).
Vine Madonna.
Revenind la oile noastre, ce facem daca eu, ma satur de urletele ţâncului? Sau daca vecinul se satura de musafirii mei? Ei aici apare momentul in care compromisul, intelegerea, acordul nostru pica. Pica pana in cel mai adanc hău care v-il puteti imagina. Sau poate ca inca nu… Inca nu pica. Pica doar in momentul in care unul dintre noi, ala care s-a saturat mai tare se deda la actiuni ostile. Ca de ex.: bate in teava de la gaz, merge la usa celuilalt si il roaga-de-exagerat-de-multe-ori/ameninta sa termine cu factorul perturbator, cheama politia sub motiv de perturbarea ordinii publice. In acest moment compromisul e compromis. Dar oare si statusul de fiinta sociala? Ei bine fiecare, din punctul lui de vedere, simte ca celalalt nu e o fiinta sociabila. De ce? Sa vedem un exemplu:
- plange copilu, are o problema.
- eu ma satur, si eu dau cu cizma in teava de la gaz
- vecinul cu copilul zice: “Ce nesimtit, ce persoana nesociabila, nu isi da seama ca copilul plange, si eu nu am ce-i face?”
- eu zic: “ce nesimtit, ce persoana nesociabila, vecinul asta cu copilul lui plangacios, nu isi da seama ca mai am o ora si tre sa plec la uzina, sa trag 8 ore, si ora asta as prefera sa o petrec dormind”.
Dar intrebarea care se cere pusa: Oare chiar sunt nesociabili?
Poate. Poate sociabil inseamna de fapt chiar faptul de a nu compromite compromisul facut cu ceilalti membrii ai formei de organizare adoptata, din voie sau nevoie.
Sau poate ca nu.
Ei bine eu chiar nu stiu, dar se poate comenta…