Imi place muzica live.
Mai ales daca e clasica, tre sa fie live. Daca nu e live, intr-o jumate de ora schimb postu’. Inca nu am ajuns la “acel nivel”.
Ieri, 25 aprilie 2009, s-a intamplat o chestie foarte faina. O vioara foarte scumpa, creata de maestrul Antonio Stradivari a venit la Reghin (aici locuiesc eu, si da, e orasul viorilor). Aici e motivul intamplarii.
Am ascultat muzica buna, si simt ca ar trebui sa imi expun impresiile…
…despre vioara…
Sincer sa fiu, nu stiu sa fac diferenta intre o vioara facuta la HORA si Stradivariusul asta. Adica pentru urechile mele suna la fel. Poate daca auzeam in acelasi timp si o alta scripca, puteam sa zic ceva. Dar asa… nu. Nu-s chiar atat de bun.
E adevarat, am facut 3 ani vioara, dar in mare parte exercitii. Deci tot la stadiu scartaitor profesionist am ramas in ale viorii. Asa ca poti sa imi dai Stradivariusul in mana, ca tot ca o pisica calcata pe coada ar suna. Poate ca cineva, care a tinut viori in mana, si le faceau sa cante, ar putea sa zica “da dom’le, e Stradivarius. Se simte”. Eu nu pot sa zic asta. Ceea ce pot sa apreciez e ca am vazut-o, la o distanta de 6-8m, si se canta pe ea. Era un genuine Stradivarius, de prin 1700 si ceva… Si valoreaza extrem de mult. Am auzit de ea, nu credeam ca o sa o vad vreodata, nu credeam ca o sa o aud vreodata, dar s-a intamplat. Si pot sa zic ca mai mult decat sentimentul de “wow! ce obiect scump!” nu am avut.
…despre artist…
Alexandru Tomescu stie sa cante la vioara. Adica STIE. S T I E.
Ce facea omu’ asta pe vioara aia!
Pot sa zic, fara sa exagerez, ca in spatele stiintei, si maiestriei, se afla ore, si zile, si saptamani de lucru, si litri, sute, poate mii de litri de transpiratie. Si basici pe degete. Adica eu dupa 3 ani de ore de vioara, si aveam ora de 2 ori pe saptamana, nu stiam decat sa scartai. Dupa 3 ani! Facand comparatie, la chitara am invatat, in aprox un an sa cant cat de cat, dupa alt an am luat basu un mana si cant destul de bine (asa zic unii, nu eu). Deci e clar cat a muncit omu asta. Toata stima pentru el. Am inteles ca a castigat la concurs Stradivariusul, si e la el pentru 5 ani. Eu zic ca l-a meritat. Din plin.
Alexandru Tomescu, e un om simplu. Nu are aere de vedeta. Cel putin asa am vazut eu. Cat am vazut. Dupa fiecare bucata cantata, zambea, se vedea ca i-a facut placere sa ne bucure pe noi. Era incantat ca a putut sa ne incante. Si ne-a incantat! Am inteles ca in momentul in care a castigat Stradivariusul, ar fi zis ca isi doreste ca fiecare roman sa o asculte. Asta spune multe despre om. Altruism, e unul din lucrurile care le spune despre el. Si chiar m-i s-a parut a fi un tip altruist, gata sa imparta cu tine ce are. Are o vioara foarte scumpa, si o imparte cu noi, restu oamenilor, prin turneul asta, si nici nu cere bani la intrare. Lucru mare! Adica poate altul in locul lui ar fi zis: “heh! vrei sa vezi un stradivarius in mainile mele de maestru? huh? marca banu’! pay me! plateste-ma ca m-am obosit sa vin in satu tau sa iti cant.” A, si sa nu uit de experimentul din metrou…
…despre public…
…cam putini, desi intrarea era libera. Poate daca era Guta-playback, si 500.00 ron intrarea, sala era arhiplina. Dar asa…
In final, niste filmulete (facute cu camera foto, asa ca scuze pt calitate):