Rascolind printre vechituri, am dat peste ceva ce credeam pierdut. Si imi parea rau daca era asa…
In timpul cand lucram la albumul “Visul Fragil”, am mai inregistrat o piesa compusa de mine, cantata de mine [in totalitate (and I'm quite proud of it!!!), chitari, voci, tobe], dar nu a ajuns pe album. Unul din motive era ca e in engleza.
Asa ca a ramas ingropata printre arhive si fisiere muuuuult timp, pana azi. Cand ajunge si la urechile domniilor voastre.
Enjoy!

Sergiu Filpisan (Fragil) – Hey girl
Asculta mai mult Fragil

Se poate considera bucata saptamanii.

Imi place muzica live.
Mai ales daca e clasica, tre sa fie live. Daca nu e live, intr-o jumate de ora schimb postu’. Inca nu am ajuns la “acel nivel”.
Ieri, 25 aprilie 2009, s-a intamplat o chestie foarte faina. O vioara foarte scumpa, creata de maestrul Antonio Stradivari a venit la Reghin (aici locuiesc eu, si da, e orasul viorilor). Aici e motivul intamplarii.
Am ascultat muzica buna, si simt ca ar trebui sa imi expun impresiile…

…despre vioara…
Sincer sa fiu, nu stiu sa fac diferenta intre o vioara facuta la HORA si Stradivariusul asta. Adica pentru urechile mele suna la fel. Poate daca auzeam in acelasi timp si o alta scripca, puteam sa zic ceva. Dar asa… nu. Nu-s chiar atat de bun.
E adevarat, am facut 3 ani vioara, dar in mare parte exercitii. Deci tot la stadiu scartaitor profesionist am ramas in ale viorii. Asa ca poti sa imi dai Stradivariusul in mana, ca tot ca o pisica calcata pe coada ar suna. Poate ca cineva, care a tinut viori in mana, si le faceau sa cante, ar putea sa zica “da dom’le, e Stradivarius. Se simte”. Eu nu pot sa zic asta. Ceea ce pot sa apreciez e ca am vazut-o, la o distanta de 6-8m, si se canta pe ea. Era un genuine Stradivarius, de prin 1700 si ceva… Si valoreaza extrem de mult. Am auzit de ea, nu credeam ca o sa o vad vreodata, nu credeam ca o sa o aud vreodata, dar s-a intamplat. Si pot sa zic ca mai mult decat sentimentul de “wow! ce obiect scump!” nu am avut.

…despre artist…
Alexandru Tomescu stie sa cante la vioara. Adica STIE. S T I E.
Ce facea omu’ asta pe vioara aia!
Pot sa zic, fara sa exagerez, ca in spatele stiintei, si maiestriei, se afla ore, si zile, si saptamani de lucru, si litri, sute, poate mii de litri de transpiratie. Si basici pe degete. Adica eu dupa 3 ani de ore de vioara, si aveam ora de 2 ori pe saptamana, nu stiam decat sa scartai. Dupa 3 ani! Facand comparatie, la chitara am invatat, in aprox un an sa cant cat de cat, dupa alt an am luat basu un mana si cant destul de bine (asa zic unii, nu eu). Deci e clar cat a muncit omu asta. Toata stima pentru el. Am inteles ca a castigat la concurs Stradivariusul, si e la el pentru 5 ani. Eu zic ca l-a meritat. Din plin.

Alexandru Tomescu, e un om simplu. Nu are aere de vedeta. Cel putin asa am vazut eu. Cat am vazut. Dupa fiecare bucata cantata, zambea, se vedea ca i-a facut placere sa ne bucure pe noi. Era incantat ca a putut sa ne incante. Si ne-a incantat! Am inteles ca in momentul in care a castigat Stradivariusul, ar fi zis ca isi doreste ca fiecare roman sa o asculte. Asta spune multe despre om. Altruism, e unul din lucrurile care le spune despre el. Si chiar m-i s-a parut a fi un tip altruist, gata sa imparta cu tine ce are. Are o vioara foarte scumpa, si o imparte cu noi, restu oamenilor, prin turneul asta, si nici nu cere bani la intrare. Lucru mare! Adica poate altul in locul lui ar fi zis: “heh! vrei sa vezi un stradivarius in mainile mele de maestru? huh? marca banu’! pay me! plateste-ma ca m-am obosit sa vin in satu tau sa iti cant.” A, si sa nu uit de experimentul din metrou…

…despre public…
…cam putini, desi intrarea era libera. Poate daca era Guta-playback, si 500.00 ron intrarea, sala era arhiplina. Dar asa…

In final, niste filmulete (facute cu camera foto, asa ca scuze pt calitate):

Effi a avut o idee geniala. Sa tragem o cantare. Si am tras. Aseara. Nu ma plang ca n-a mers o statie, si vocea nu a avut amplificare, nu ma plang ca tobele sunau ca niste oale sparte, nu ma plang ca nici clapele nu au avut amplificare, si nici saxul. Important e ca ne-am adunat, am cantat. Si asta ne-a facut sa ne simtim bine. Nu stiu cand vom repeta figura asta, chiar nu stiu… Dar o sa vedem…

Si fiindca am amintit la un moment dat de un proiect numit Malformatzia, si, mai mult decat atat, o piesa apartinand acestui proiect apare ca Bonus Track pe albumul fragililor, o sa o pun si aici.
Trebuie sa spun despre piesa asta ca e scrisa si cantata de Sergiu F. De asemenea trebuie sa spun ca instrumentatia, si mixajul e facut de Tibster, unul din membrii proiectului Malformatzia. De asta suna asa de bine . Mersi Tibster.

Auditie placuta

Fragil – bonus track _ Malformatzia – You

piesa de pe album, care se cheama “Scriu din nou”. Scrisa si cantata de Sergiu, piesa s-a vrut initial o balada, dar cum deja erau destule balade pe album, si cantece de dragoste, am modificat-o putin. Asa ca a iesit cu totul altceva.
Imi amintesc in ziua cand am tras solo-ul de chitara, era de fapt ultima inregistrare pe album, ultima sesiune de inregistrari, bausem vro 5 cafele. Vro 2 la servici, acasa, la Effi, si eram destul de agitat, a se citi nervos. Ei bine, solo-ul, din nu stiu ce motive, efectiv nu era pe mana dreapta a lui Effi, nicicum nu ii iesea. Cred ca era singura inregistrare la care am lucrat mult si din greu. “hai, take 2!” “nanana” “nu e bine, inca o data” “nanana” “nu e bine! inca o data” “nanana!” nu e bine!!!!! inca o data!” “nanana” “NU E BINEEEEE!!!! inca o data…” si tot asa… pfoai! eram deja pe cale sa explodez, cand a nu stiu cata oara, o da in bara, si el radea! si eu plezneam de nervi. pana la urma a iesit ce a iesit, dar solo-ul, asa cum trebuia sa iasa, era mult mai fain.
Asta e!

Fragil – Scriu din nou

Urmatoarea bucata muzicala de pe colectia de visuri fragile se cheama “Ploaia indiferentei”. Muzica si text Sergiu F., cantata de Effi D.
Piesa asta a avut mare succes la fete. Bine, mare… acuma cat de mare poa’ sa aiba o piesa ascultata intr-un grup restrans. Adica, albumul nu a fost ascultat pe scara larga, noi l-am dat prietenilor nostrii, ei l-au dat mai departe, si tot asa. Dar piesa asta a fost “laudata” de cele mai multe reprezentante a sexului frumos. Atat.
Auditie placuta:

Fragil – Ploaia indiferentei

Ooohohohoooo!, in sfarsit am ocazia sa vorbesc despre piesa cu numar opt de pa album. ei bine, asta chiar are un story in spate.
ok, mi-am pus cafea in cana, prima sorbitura, mmmm mmmm, good is coffee in the morning.
piesa cu numar opt, de pa album se intituleaza “Mihaela”, si orice asemanare cu realitatea nu e o pura coincidenta. chiar se bazeaza pe fapte / intamplari / personaje reale. nu zic ca si Mihaela e numele real, ca ar fi prea de tot.
Muzica apartine d-nului Effi D., iar textul lui Sergiu F.
Effi a venit cu succesiunea de acorduri intr-o perioada cand o domnisoara, sa o numim Mihaela, era foarte in voga in grupul nostru. Eu nu am facut decat sa fredonez refrenul, care a si ramas, prin asta incercand, la momentul respectiv, sa fac misto de cineva care era foarte atasat de respectiva domnisoara. am ras, ne-am distrat, dar treaba a ramas in incinta, noi mergand sa muscam o bere. dupa ceva timp, inspiratia a dat in mine si am scris si restul versurilor. care suna cam asa:

Fragil – Mihaela

Sau mai bine zis “Doar pentru tine”. Scrisa, cantata de d-nul Effi D.
Ce as putea sa zic de piesa asta… ca e inspirata, probabil, dintr-o iubire neimplinita a compozitorului? oricum e foarte “fiftys”.
Cel mai bine ar fi daca insusi compozitorul ar scrie la comment-uri de ce si cum si despre ce …. pana una alta, auditie placuta…

Fragil – Doar pentru tine

…zilei cand se va termina cu fragil si toata tarasenia asta, va invit sa ascultati urmatoarea piesa de pe album, care se cheama

Fragil – In asteptare

Muzica lui Effi D. a venit cam cu vreun an inaintea textului lui Sergiu F. Dar in cele din urma a venit si textul, si inregistrarea, si albumul, si blogul, si voi care ascultati.
Ce vroia sa zica poetul? Sincer nu stiu. Adica daca ati stat si ati asteptat vreodata pe cineva sau ceva in frig… adica imaginati-va urmatoarea chestie: esti undeva, intr-un oras, oarecare… si vrei sa ajungi acasa. ai pierdut trenul. autobuz nu este. Stai la ocazie. si astepti cu mana intinsa, degetul mare in sus. Ploua marunt, ca in noiembrie, e rece, si ti se pare ca daca ar fi cu un grad in minus pe termometru ar incepe sa ninga. E rece. E umed. Si trec putine masini. Si singurele care trec, nici nu au de gand sa se opreasca. Vin si pleaca, vin si pleaca, vin si pleaca… De la ora 3 dupa masa stai in ploaie si astepti masina aia calduroasa care o sa te duca acasa, si e deja 5. Si imediat se intuneca. Parca te cuprinde disperarea, si iti vine sa plangi, dar inca nu e chiar atat de tragica situatia. adica sa fim seriosi, ce om matur ar plange ca nu il ia nimeni la ocazie. si la urma urmei, cine s-ar opri sa ia un plangacios in masina. Eu daca as fi sofer, si as lua un “ocazionist”, l-as lua sa mai schimb o vorba cu el. despre criza, despre preturi, despre guvern, despre vreme, despre internet, despre bani. Interesant ca orice discutie cu un strain ajunge la bani, guvern, salar si ce greu e in tara asta. E 5 jumate.

…se cheama piesa cu numar cinci. Scrisa si cantata de domnul Effi D. La prima ascultare, noi, restu’ trupei am inceput sa il luam la misto pe Effi, dar in timp ne-a placut piesa. Asta se intampla undeva prin ’99 – 2000, deja cantam cu noii membrii, si imi aduc aminte eram eu si Gyozo T. in sala de repetitii cand a venit Effi si ne zice ca are ceva nou. Inca nu era terminata, era la stadiul de proiect, si noi am facut misto de el cu fluturita, si metamorfoza, si toate alea, de asta nici nu ne-am implicat sa o finalizam. Evident ca in seara aia am mers sa muscam o bere, si am uitat complet de fluturita lui Effi. El se pare ca nu a uitat, si uite ca a ajuns pe album.
De remarcat soso-ul de sax, are un sound, as zice destul de interesant, mie imi place cum suna. As zice ca solo-ul de sax e le piece de resistance. Parerea mea.

Fragil – Metamorfoza