E vineri. Ce sa zic… o saptamana plina.
Daca ar fi sa trag linie acum si sa vad ce am realizat saptamana asta, cred ca ar fi destul de multe… Dar nu trag linie. Mai sunt 2 zile. Dintre care una chiar importanta! Dar as aminti totusi un lucru pe care l-am facut saptamana asta, si care mi-a facut o deosebita placere. Miercuri am ajutat ca voluntar pe un santier la constructia unei sali de congrese. E vorba de Sala de Congrese a Martorilor lui Iehova din Turda. A fost o experienta deosebita. Si am fost impresionat de marimea santierului. Evident e o sala de congrese cu o capacitate de aproximativ 2000 de persoane, nu putea sa fie mai mic. Santierul. La asta ma refeream. Am mai lucrat, tot ca voluntar, pe santiere, dar la constructii mai mici, de Sali ale Regatului. E o mare diferenta.
Proiectul va fi gata anul asta, prin septembrie-octombrie, su un an si jumatate mai repede decat se credea initial.
Pe santier lucreaza numai voluntari, unii sunt impreuna cu echipa de constructii, de la filiala Martorilor lui Iehova din Romania, altii sunt din congregatiile locale (ca si mine de altfel). Miercuri am fost in total 90 de muncitori voluntari.
Per ansamblu, a fost o experienta placuta, si as repeta-o!
Iar azi, vineri, am picat examenul teoretic pentru “A”. Incercam din nou peste 2 saptamani.
Mda, ma gandeam ca ar fi o bine sa fac rebranding, pana nu devin prea faimos, si apoi sa nu mai pot. La un moment dat intrebam de ce Nightburner… Raspunsul a fost:
“Nu stiu. Nu am nici cea mai vaga idee… Dar Nightburner sa fie”
Ei bine datorita acestui raspuns, datorita faptului ca multa lume de pe net ma stie ca “Skodaru”, oarecum e un brand, si datorita faptului ca am fost intrebat de ce nu Skodaru, Nightburner va suferi o rebranduire. Nightburner, by Sergiu Filpisan devine Skodaru’s blog. O perioada de timp va ramane Nightburner a.k.a. Skodaru, by Sergiu Filpisan.
Imi place muzica live. Mai ales daca e clasica, tre sa fie live. Daca nu e live, intr-o jumate de ora schimb postu’. Inca nu am ajuns la “acel nivel”. Ieri, 25 aprilie 2009, s-a intamplat o chestie foarte faina. O vioara foarte scumpa, creata de maestrul Antonio Stradivari a venit la Reghin (aici locuiesc eu, si da, e orasul viorilor). Aici e motivul intamplarii. Am ascultat muzica buna, si simt ca ar trebui sa imi expun impresiile…
…despre vioara… Sincer sa fiu, nu stiu sa fac diferenta intre o vioara facuta la HORA si Stradivariusul asta. Adica pentru urechile mele suna la fel. Poate daca auzeam in acelasi timp si o alta scripca, puteam sa zic ceva. Dar asa… nu. Nu-s chiar atat de bun. E adevarat, am facut 3 ani vioara, dar in mare parte exercitii. Deci tot la stadiu scartaitor profesionist am ramas in ale viorii. Asa ca poti sa imi dai Stradivariusul in mana, ca tot ca o pisica calcata pe coada ar suna. Poate ca cineva, care a tinut viori in mana, si le faceau sa cante, ar putea sa zica “da dom’le, e Stradivarius. Se simte”. Eu nu pot sa zic asta. Ceea ce pot sa apreciez e ca am vazut-o, la o distanta de 6-8m, si se canta pe ea. Era un genuine Stradivarius, de prin 1700 si ceva… Si valoreaza extrem de mult. Am auzit de ea, nu credeam ca o sa o vad vreodata, nu credeam ca o sa o aud vreodata, dar s-a intamplat. Si pot sa zic ca mai mult decat sentimentul de “wow! ce obiect scump!” nu am avut.
…despre artist… Alexandru Tomescu stie sa cante la vioara. Adica STIE. S T I E. Ce facea omu’ asta pe vioara aia! Pot sa zic, fara sa exagerez, ca in spatele stiintei, si maiestriei, se afla ore, si zile, si saptamani de lucru, si litri, sute, poate mii de litri de transpiratie. Si basici pe degete. Adica eu dupa 3 ani de ore de vioara, si aveam ora de 2 ori pe saptamana, nu stiam decat sa scartai. Dupa 3 ani! Facand comparatie, la chitara am invatat, in aprox un an sa cant cat de cat, dupa alt an am luat basu un mana si cant destul de bine (asa zic unii, nu eu). Deci e clar cat a muncit omu asta. Toata stima pentru el. Am inteles ca a castigat la concurs Stradivariusul, si e la el pentru 5 ani. Eu zic ca l-a meritat. Din plin.
Alexandru Tomescu, e un om simplu. Nu are aere de vedeta. Cel putin asa am vazut eu. Cat am vazut. Dupa fiecare bucata cantata, zambea, se vedea ca i-a facut placere sa ne bucure pe noi. Era incantat ca a putut sa ne incante. Si ne-a incantat! Am inteles ca in momentul in care a castigat Stradivariusul, ar fi zis ca isi doreste ca fiecare roman sa o asculte. Asta spune multe despre om. Altruism, e unul din lucrurile care le spune despre el. Si chiar m-i s-a parut a fi un tip altruist, gata sa imparta cu tine ce are. Are o vioara foarte scumpa, si o imparte cu noi, restu oamenilor, prin turneul asta, si nici nu cere bani la intrare. Lucru mare! Adica poate altul in locul lui ar fi zis: “heh! vrei sa vezi un stradivarius in mainile mele de maestru? huh? marca banu’! pay me! plateste-ma ca m-am obosit sa vin in satu tau sa iti cant.” A, si sa nu uit de experimentul din metrou…
…despre public… …cam putini, desi intrarea era libera. Poate daca era Guta-playback, si 500.00 ron intrarea, sala era arhiplina. Dar asa…
In final, niste filmulete (facute cu camera foto, asa ca scuze pt calitate):
La asta am mai pus un pic si a ramas un delusor mic deasupra.
…iar asta e “the masterpiece”. Adica e clar, se vede ca are suprafata plana, exact ca idealul nostru de autostrada. Va dati seama ce satisfactie am avut cand am rupt pielita aia de deasupra. mmm mmm!
Ce sa fac?!? Sa va dau reteta?!? Ha haha ha ha haha ha! NU! Top secret! Nu se poate sa va dau reteta mea de budinca de ciocolata cu aroma de migdale de la Dr. Oetker. Daca v-am facut pofta, puteti sa ma sunati la 07XX XXX XXX, si sa comandati o budinca de ciocolata cu arma de migdale. …sau sa imi trimiteti mail.
Effi a avut o idee geniala. Sa tragem o cantare. Si am tras. Aseara. Nu ma plang ca n-a mers o statie, si vocea nu a avut amplificare, nu ma plang ca tobele sunau ca niste oale sparte, nu ma plang ca nici clapele nu au avut amplificare, si nici saxul. Important e ca ne-am adunat, am cantat. Si asta ne-a facut sa ne simtim bine. Nu stiu cand vom repeta figura asta, chiar nu stiu… Dar o sa vedem…
Bun, Comunitatea online a orfanilor din Romania e gata. Mai lipsesc orfanii, postarile, si pozele… si toate cele. Cele ce fac din site-ul asta un fel de comunitate nationala a orfanilor, sau ma rog ce se vrea sa fie… Urmeaza Comunitatea pensionarilor, Comunitatea somerilor, Comunitatea webdesignerilor, etc…
Si fiindca am amintit la un moment dat de un proiect numit Malformatzia, si, mai mult decat atat, o piesa apartinand acestui proiect apare ca Bonus Track pe albumul fragililor, o sa o pun si aici. Trebuie sa spun despre piesa asta ca e scrisa si cantata de Sergiu F. De asemenea trebuie sa spun ca instrumentatia, si mixajul e facut de Tibster, unul din membrii proiectului Malformatzia. De asta suna asa de bine . Mersi Tibster.
Dar as aminti totusi un lucru pe care l-am facut saptamana asta, si care mi-a facut o deosebita placere. Miercuri am ajutat ca voluntar pe un santier la constructia unei sali de congrese. E vorba de Sala de Congrese a Martorilor lui Iehova din Turda. A fost o experienta deosebita. Si am fost impresionat de marimea santierului. Evident e o sala de congrese cu o capacitate de aproximativ 2000 de persoane, nu putea sa fie mai mic. Santierul. La asta ma refeream. Am mai lucrat, tot ca voluntar, pe santiere, dar la constructii mai mici, de Sali ale Regatului. E o mare diferenta.
Proiectul va fi gata anul asta, prin septembrie-octombrie, su un an si jumatate mai repede decat se credea initial.
.jpg)
.jpg)
.jpg)
. Mersi Tibster.